Forum

You need to log in to create posts and topics. Login · Register

”Semaforul” de pr. Constantin Necula

O mamă și o fiică. La trecere de pietoni. Semafor. 46 de secunde. Mai puțin de un minut. Atât le-am zărit. Dinaintea mea. Îmbrățișate. Mama avea capul acoperit. Palidă. Semn vizibil de terapie. Chimioterapie. Fetița îi săruta mâinile. 28 de secunde. Mai puțin de jumătate de minut. Sensibilă, toamna își plouă cerul. Secundele rămase sunt prea puține. Toți aleargă să se ascundă de rafala norilor. Ele două nu.

Stau până când semaforul, verde, le-a îngăduit să treacă. Intră în Parcul Astra. Nu se grăbesc. Deloc. Ploaia nu pare să le ude, sau nici nu le plouă. Fetița ia un măr din mâna mamei, zâmbind, ca un soare cu dinți în mijlocul ploii. Ochii mamei s-au înseninat.

„Părinte, zice, nu mă mai știți. Acum 3 luni ați venit la spital și mi-ați zis că mult poate rugăciunea copilului pentru mama sa. Mulțumesc Părinte, azi am aflat, de la un al treilea set de analize, că sunt bine. Am scăpat”. Și mai scapă un: „deocamdată!”.

Sărut mâna fetiței. Are gust de măr roșu. Nici pentru mine ploaia nu mai există. Ele, calme, gata de veșnicie. Semaforul, în urmă, blocat pe verde. Trăim.

 

sursa: http://www.zilesinopti.ro/articole/17468/semaforul-de-pr-constantin-necula

Comments are closed